Impactul neașteptat al zahărului asupra creierului: Studiul dezvăluie efecte surprinzătoare
O singură expunere la concentrații ridicate de zahăr provoacă modificări semnificative în activitatea neuronală atât la șoareci, cât și la musculițe de oțet, ducând la remodelarea circuitelor de recompensă din creier, conform unui nou studiu.
Această cercetare sugerează că o singură doză de zahăr poate influența creierul, declanșând dorința de consum repetat.
Utilizând tehnici avansate de imagistică și analiză a expresiei genice, cercetătorii au examinat modificările survenite în creierul șoarecilor după expunerea la zahăr. În total, au identificat peste 50 de gene care au fost afectate semnificativ de consumul de zahăr.
De exemplu, modificările observate în genele asociate cu neurotransmițătorii dopamină și serotonină au dus la creșterea activității neuronale în zonele creierului implicate în plăcere și recompensă, timp de cel puțin 24 de ore după expunere. În plus, cercetătorii au observat o creștere a formării de noi conexiuni sinaptice în neuronii șoarecilor expuși la zahăr.
Deoarece dopamina joacă un rol crucial în controlul motivației și al comportamentului, această creștere a activității neuronale ar putea avea un impact major asupra modului în care acești neuroni funcționează. Acest lucru, combinat cu modificările genetice observate în celulele nervoase expuse la zahăr, sugerează că o singură administrare de zahăr poate induce schimbări semnificative în creier, care ar putea sta la baza dorinței compulsive de a consuma zahăr.
„Unele dintre modificările observate ar putea influența formarea amintirilor legate de zahăr, prin amplificarea răspunsurilor neuronale asociate cu plăcerea”, explică autorii studiului.
Pentru a testa această ipoteză, ei au căutat să inverseze acest impact celular la musculițele de oțet care au dezvoltat o preferință pentru zahăr. Prin manipularea genelor care controlează eliberarea dopaminei în neuronii dopaminergici, cercetătorii au redus semnificativ dorința animalelor de a consuma zahăr.
Ce ar putea să însemne, de fapt, această descoperire
O astfel de descoperire pare să confirme ipoteza că modificările celulare observate în urma unei singure expuneri la zahăr stau, într-adevăr, la baza neurologiei dorinței de zahăr. Deși sunt necesare mai multe cercetări pentru a determina dacă acest lucru se aplică și la oameni, este important de menționat că dezvoltarea preferinței pentru zahăr atât la musculițele de oțet, cât și la oameni depinde de neuronii dopaminergici.
„Acest lucru înseamnă că identificarea modificărilor de durată induse de zahăr este un prim pas important în înțelegerea modului în care consumul acut de zahăr se poate transforma în poftă cronică”, au mai declarat cercetătorii.
