Cravingul pentru Amfetamine

Cravingul pentru Amfetamine trebuie analizat în contextul substanței, al frecvenței, al binge-urilor, al somnului, al sănătății mintale și al policonsumului. Pentru stimulente și MDMA, privarea de somn și toxicitatea acută pot modifica rapid nivelul de risc.

Ce este cravingul

Cravingul este dorința intensă de a consuma și poate apărea spontan sau la întâlnirea cu triggeri. Poate reveni după perioade lungi de abstinență și nu trebuie interpretat ca dovadă că tratamentul a eșuat.

Triggeri externi

Persoanele, locurile, banii, muzica, viața de noapte, alcoolul și accesul la drog pot reactiva rapid dorința.

Triggeri interni

Stresul, insomnia, rușinea, anxietatea, depresia, plictiseala și sentimentul de epuizare pot deveni triggeri puternici.

Strategii practice

Schimbarea mediului, amânarea deciziei, contactarea unei persoane de sprijin, activitățile incompatibile cu consumul și tratamentul structurat pot reduce riscul.

Cravingul și recăderea

Un plan eficient nu presupune că pofta va dispărea complet; presupune că persoana știe ce face când aceasta apare.

Craving pentru performanță

Unele persoane asociază amfetaminele cu productivitate, slăbit sau socializare. Tratamentul trebuie să construiască alternative pentru aceste obiective, nu doar să elimine substanța.

Tehnica «urge surfing»

Cravingul poate fi observat ca un val care crește și apoi scade. Persoana poate amâna decizia, schimba mediul și observa că pofta nu rămâne la intensitate maximă permanent.

Rolul rutinei

Orele regulate de somn, mese și activități reduc perioadele de haos și plictiseală în care cravingul poate deveni dominant.

Evaluarea clinică

O evaluare completă include cantitatea și frecvența, durata episoadelor de consum, ultima utilizare, calea de administrare, somnul, alimentația, simptomele cardiovasculare, episoadele de psihoză, ideile suicidare, alte substanțe și impactul asupra muncii, școlii și familiei. Pentru produsele ilicite trebuie luată în calcul și incertitudinea compoziției.

Reducerea riscului

Reducerea riscului nu înlocuiește tratamentul. Poate include evitarea policonsumului, reducerea expunerii la căldură și efort în intoxicație, recunoașterea semnelor de urgență, evitarea condusului și accesul rapid la evaluare. Pentru MDMA, atât deshidratarea, cât și aportul excesiv de apă pot fi periculoase.

Când este nevoie de urgență

Durerea toracică severă, convulsiile, pierderea conștienței, temperatura corporală foarte mare, confuzia severă, agitația extremă, simptomele neurologice sau comportamentul suicidar necesită evaluare medicală de urgență.

După stabilizare

Un episod de intoxicație severă, psihoză sau crash nu trebuie tratat ca eveniment izolat. Este nevoie de evaluarea tulburării prin consum și de un plan pentru somn, craving, sănătate mintală și prevenirea recăderii.

Întrebări frecvente

Există un medicament aprobat specific pentru această dependență?

În prezent nu există un medicament aprobat universal specific pentru tulburările prin consum de stimulente sau MDMA.

Contingency management este o terapie reală?

Da. Este o intervenție comportamentală structurată cu dovezi importante în tulburările prin consum de stimulente.

Psihoza poate fi provocată de stimulente?

Da, mai ales la doze mari, binge-uri și privare de somn; simptomele severe necesită evaluare.

Este suficient să treacă perioada de crash?

Nu. Recuperarea necesită prevenirea recăderii și tratamentul comorbidităților.